În vara anului 1929, după expirarea contractului de închiriere a sălii Comedia, Compania Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin risca desființarea. Niciuna din sălile de teatru ale Bucureștilor nu puteau oferi condiții de repetiții și spectacole la nivelul necesar al celei mai importante grupări teatrale interbelice. La sfârșitul lunii mai, V. Maximilian își încropise o trupă de revistă și juca la Terasa Otetelișeanu. Se zvonea că Tony Bulandra va întregi trupa Teatrului Național București. Storin era în negocieri cu mai multe trupe de teatru, doar despre intransigenta Lucia Sturdza-Bulandra nu îndrâznea nimeni să publice în presă vreo speculație, mondenă sau nu, dar o notă din luna iunie a cotidianului Rampa anunța începutul lucrărilor la fosta sală 'La Tir' de pe cheiul Dâmboviței, la momentul acela purta numele de Teatrul Carmen Sylva, unde cu câteva luni în urmă, jucase câteva spectacole regenerată trupa a teatrului Fantasio condus de Ion Iancovescu, dar, ce plecase imediat, instalându-se în mult mai confortabila sală Alhambra din strada Sarindar.
Sala 'La Tir', în fapt, o fostă sală de gimnastică, transformată parțial, în etape succesive, în sala de spectacole, ajunsese total improprie pentru instalarea unui teatru profesionist. Remodelarea spațiului era asigurată de un plan arhitectural conceput de Carol Cortobius, și implica o tranformare totală, fiind desființate apartamentele ce încadrau scena, realizarea de foyere, la parter și etaj, construirea unei scene cu o deschidere largă, și s-au instalat 960 de locuri în fotolii capitonate. Instalațiile electrice, o noutate în epoca, pentru că spectacolul teatral devenea din ce în ce mai tehnic, au fost asigurate de antrepriza inginerului Alexandru Sismanopol. Inaugurarea noii săli s-a petrecut pe 2 octombrie 1929 cu piesa "Nae Niculae" de G. Ciprian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu