Teatrul Naţional Chişinău

După unirea Basarabiei cu România din martie 1918 a fost impulsionată şi activarea vieţii culturale în regiunea nou alipită. Rând pe rând ajung în turneu - la Chişinău, Orhei, Bălţi, Soroca, Tighina, Ismail - diverse trupe conduse de marile nume ale teatrului antebelic: C. I. Nottara, Maria Ventura, Tony Bulandra, Ion Manolescu, Elvira Popescu care se bucură de aprecierea publicului local şi care vor deschide perspectiva formării unei trupe stabile la Chişinău capabilă să ofere într-un ritm firesc spectacole de calitate. Astfel, în iunie 1919, beneficiind de o subvenţie guvernamentală se înfiinţează Compania dramatică română de propagandă culturală în Basarabia sub directoratul lui D. Iov şi al actorului ieşean Mihail Popovici. Printre actorii trupei se aflau: Vlad Cuzinschi, P. P. Petrone, Bruno Braesky, Constantin Ramadan, Sorana Ţopa, Natalia Profir, dar, din păcate, existenţa acestui proiect cultural s-a sfârşit după câteva luni.

În vara anului 1920 cu sprijinul financiar al primăriei se organizează un nou teatru - Teatrul Popular Chişinău - condus de Mitu Dimitriu (fost actor la Teatrul Naţional Bucureşti), iar prin intermediul lui Ion Manolescu, la acea dată era inspector în Direcţia generală a teatrelor, se primeşte o subvenţie guvernamentală înlesnind deschiderea unei stagiuni complete (1920/21), primul spectacol fiind Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri (10 octombrie 1920). Din trupă făceau parte printre alţii - Mişu Balaban, Dem Moruzan, Constantin Calmuschi, Puica Perieţeanu, Ion Gr. Lecca, Alexandru Braun, avându-l ca invitat special pe Ştefan Braborescu, pe atunci actor la Teatrul Naţional Iaşi.

În vara anului 1921, prin susţinerea lui Octavian Goga şi a Ministerului Artelor şi Cultelor, Teatrul Popular devine Teatrul Naţional Chişinău, fiind organizat pe clase de societari şi beneficiind de subvenţii guvernamentale conforme cu noul statut. Trupa capătă consistenţă prin venirea unor  actori experimentaţi precum Vasile Leonescu, Constantin Mărculescu sau Radu Popeea. 

Momente

6 octombrie 1921: spectacolul inaugural al teatrului - Răsvan şi Vidra de B. P. Haşdeu; tot atunci a fost inaugurat şi bustul autorului în foaierul teatrului, sculptat de Dimitrie Paciurea

vara 1922: Teatrul Naţional se desfiinţează din cauze financiare; actorii se regrupează în două trupe: Compania Elysée şi trupa lui Gh. Mitu Dimitru care va activa în special în Bălţi şi Soroca

noiembrie 1923: reformarea trupei teatrului primind subvenţii pentru o stagiunea 1923/24 (noiembrie 1923-martie 1924)

aprilie 1924: Ludovic Dauş, scriitor şi senator, primeşte directoratul  pentru a reface funcţionarea teatrului

21 martie 1925: Teatrul primeşte oficial titulatura "Naţional" 

24 iulie 1930: prin decret regal teatrul va fi concesionat lui Ion Livescu pe o perioadă de 5 ani

1 aprilie 1935: activitatea teatrală este suspendată prin aplicarea bugetului care excludea finanţarea teatrelor naţionale din Craiova, Cernăuţi şi Chişinău

Directori

1921-1922: Gh. Mitu Dimitriu, Constantin Mărculescu (co-directori)

1922-1924 (mar.): Gh. I. Obreja

1924 (apr.) - 1926 (apr.) : Ludovic Dauş

1926 (mai-iul.): George Topârceanu

1926 (aug.-oct.): Ion Peretz (delegat)

1926 (oct.) - 1927 (oct.): Ion Livescu

1927 (7 nov.) - 1928 (nov.) : Corneliu Sachelerescu

1928 (nov.) - 1935 : Ion Livescu

Repertoriu